Nu-l cred pe Eminescu atunci când se porneşte să înşire versuri melodioase... Îl suspectez de un poporanism asumat, de un fel de încercare de a prinde „paradigma feminină a receptării”... Îl cred, însă, din răsputeri pe Eminescu cel supărat şi chiar furios, pe cel ce se pune în calea Nimicului şi nimicniciei umane...
