„În ajunul Crăciunului, după amiază, la toacă, mergeam toți copii, între 6 și 10 ani la biserică. Acolo cucernicul și vrednicul de pomenire, preotul Mateiu Pop, ne făcea molitva. După isprăvitul molitvei, sărutând mâna popii, ne împrăștiam, în fugă pe la casele noastre, ca să îmbucăm în grabă ceva călduț... Apoi repede: traista în grumazi, cușma pe cap, bota-n mână și la drum...!”
