Era o zi de sabat liniștită, învăluită în praful blând al unei sinagogi mici, când a intrat o femeie pe care timpul o strânsese ca pe o frunză. De optsprezece ani mergea aplecată spre pământ, cunoscând doar pulberea drumului și umbrele oamenilor. Chipul ei nu mai întâlnise cerul. Spatele ei purta o povară nevăzută, iar […] Source
