Mi-e teamă de aceeași pânză groasă de praf care se așază peste speranțe, de aceleași voci ridicate care urlă salvarea și aduc tăcerea, de același drum care duce nicăieri, dar e asfaltat proaspăt, la fiecare patru ani. Mi-e teamă, pentru că am mai văzut filmul acesta, cu început promițător și final anost, jucat de figuranți […] Source
