singur, fără apărare în fața ochilor tăi adăpostit într-o pâlnie lăsată-n asphalt de o lacrimă-a ta privind amurgul în țăndări și lumea mea redusă la cofraje fumegătoare mi-am lipit pe față masca de gaze cu ochiuri întrebătoare ca o insectă am tresărit și-am privit: stelele se aliniaseră la răsărit și luară startul peste lumea-n ruine. [...] Articolul Polen Corabia a apărut prima dată pe Ziarul Dâmboviţa -.
