Narcisele albe sau coprine, aşa cum li se mai spune sunt plante erbacee, perena, întâlnite prin păşuni, fâneţe, poieni şi livezi, locuri joase şi umede din regiunea montană până în cea subalpină din Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş. Narcisa se găsea și în Asia fiind una dintre cele mai vechi plante. Există date care atestă existența narcisei din anul 3000 înainte de Hristos. Vechii greci, romani și chinezi cultivau narcisa pentru proprietățile ei medicale. A fost o plantă cultivată masiv de către greci, însă până în anul 1600 nu au mai existat date despre această floare. În anul 1629, un grup de călători englezi au descoperit această floare și au cultivat-o în grădinile lor, alături de lalele și zambile. Astfel, narcisa a cunoscut din nou succesul din vremurile de altădată. În America anilor 1700, narcisa este cea mai populară floare cultivată în grădină. O plantă cunoscută din vechime Planta este cunoscută în popor din vechime. Este amintită în cântece şi folosită de medicina populară sub formă de ceai în bolile de piept şi de inimă. Planta conţine alcaloizi de tip narcisină şi glicozide ale izoramnetolului. Principiile active din organele aeriene sunt folosite pentru combaterea tusei, astmului, diareei, iar cele din bulbi au proprietăţi emetice şi antidizenterice. „Empiric, pentru tratarea tusei, astmului, diareei, se recomandă un decoct care se prepară din 1-2 linguriţe părţi aeriene din plantă la o cană de 250 ml cu apă. Se va fierbe la foc domol 3-4 minute. Se strecoară şi se vor bea 1-2 căni pe zi cu înghiţituri rare. Pentru tratarea diareei se recomandă o extracţie apoasă din bulbi. Aceştia se pisează, se pun într-o cană cu apă de 200 ml şi se lasă 1-2 ore. Spoi se strecoară şi se bea întreaga cantitate. Se poate face şi decoct. Pentru uz extern preparatele obținute din narcisă se folosesc pentru vindecarea rănilor și leziunilor ușoare”, recomandă profesorul biolog Marian Niţă. Seva poate produce alergii! A se evita contactul cu seva care poate irită pielea sau agrava alergiile de piele la persoanele sensibile sau alergice. Se vor respectă dozele recomandate deoarece bulbii conțin substanțe ce pot deveni nocive datorită toxicității lor crescute. Bulbii sunt foarte toxici, dozele peste 10 g pot fi letale. În intoxicații apăr următoarele simptome: somnolență, hipertensiune accentuată, mișcări convulsive, disfuncții ale ficatului. Material realizat cu sprijinul profesorul biolog Marian Niţă
