În studenție am avut norocul să cunosc, cu unii să devin prieten, scriitori consacrați, dar și tineri cu emoția primei cărți. Uimirea mea s-a transformat în prețuire sporită. Cel mai la îndemână respect era citirea cărților. Nu pot uita întâlnirea cu Marin Preda, care umbla, când l-am cunoscut, cu o geantă în care purta un Post-ul Vameșul fără somn apare prima dată în Graiul Maramureșului.
