La ”ultima strigare”, Statul Român a nominalizat ca fiind tezaure umane vii o seamă de meșteri de vază ai Maramureşului. Vii, atenţie. Printre ei, Dumitru Pop, din Săpânţa, urmaşul lui Pătraş, n-a apucat să se bucure. Statutul acesta înseamnă inclusiv o dotă lunară, un mic salariu de merit din partea Statului. Edilul comunei Săcel, care Post-ul Tezaurele umane vii încă așteaptă satisfacție apare prima dată în Graiul Maramureșului.
