Dorind să rămână în conștiința posterității prin marile lui cărți, savantul Vasile Pârvan a lăsat dispoziții testamentare ca scrisorile, aceste gânduri scrise pentru prieteni și nu numai, să fie distruse. Se pare că multe dintre ele au avut destinul cenușii, dar altele au fost salvate și publicate în volum, cu ani în urmă, de istoricul, Post-ul Savantul, în corespondență cu Maramureșul apare prima dată în Graiul Maramureșului.
