O, Marmație, Marmație, buna mea grație, oraș între râuri, ferit de pustiuri, și a fost să fie să aprinzi făclie, la porți cu mândrie și te bate vântul colo către toamnă, când un pas de doamnă, aprinde pământul aducând Cuvântul… Că a fost să fie chiar Doamna Poezie. M-a prins, iată, flama armoniei din rostire Post-ul Marmația literară apare prima dată în Graiul Maramureșului.
