Când zidesc un edificiu de cuvinte, și cred că el nu se învechește, îi reiau înfățișarea, având grijă să-l mai împodobesc precum sunt caii la nuntă. Așa am procedat și acum, deoarece poetul Ioan Dragoș este o constantă valorică, din când în când fiind surprins de povara uimirii. Este ca un râu care nu are Post-ul Ioan Dragoș și oglinzile inefabile apare prima dată în Graiul Maramureșului.
