Te duci mereu, Tu, Eminescule, Poete, În lumea veche care-a fost şi nu mai vine, În calea ta, se-aud tăceri tot mai discrete, Şi versurile se prefac doar în suspine! Te-aş căuta în calea unei vieţi aparte, În care Domnul Se Înalţă cu ocoale, Dar, lumea banilor, cu oameni fără carte, E rătăcită cu un […]
