Ne apropiem de noaptea magică a Învierii într-o indiferență cvasi-totală față de pioșenie și nevoia slăbănoagă, cum o numea Nae Ionescu, de a împăca domeniul rațiunii cu cel al harului. Ca și cum cine a intrat o dată în împărăția harului, nu se mai necăjește cu neputința rațiunii. Participarea laicilor la viața Bisericii se răstrânge. […]
